Mihai Beniuc

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Beniuc.

Mihai Beniuc

Date personale

Născut

20 noiembrie 1907^[1]

Sebiș, România

Decedat

24 iunie 1988 (80 de ani)^[2]

București, România^[3]

Cetățenie

România

Ocupație

poet, prozator, psiholog

Limbi vorbite

limba română^[4]^[5]

Partid politic

Partidul Comunist Român

Activitatea literară

Mișcare/curent literar

Proletcultism

Patronaj

Universitatea din București

Specie literară

Poezie, Proză

Operă de debut

Cântece de pierzanie - 1938

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad – d. 24 iunie 1988, București) a fost poet, prozator și zoo-psiholog român. Mihai Beniuc este cunoscut în general ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România^[6], alături de autori precum Alexandru Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A.E. Baconsky sau Maria Banuș, între alții, urmărind cu mare interes direcțiunile Partidului Comunist Român

A activat, de asemenea, ca zoo-psiholog (specialist în psihologia animalelor) și profesor la Universitatea din Cluj. Mihai Beniuc a fost membru în Partidul Comunist Român din 1945.^[7]

Biografie

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Mihai Beniuc a fost fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară din Arad între 1921-1927, unde Alexandru T. Stamatiad îi este profesor de literaturǎ. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă.^[8]^{[necesită citare]}

Cariera după 1946

Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul intitulat Un om așteaptă răsăritul, și pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în țară și se stabilește la București.

Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist: “Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”^[9]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu.^{[necesită citare]}

Publică în medie câte o carte pe an; își reeditează unele lucrări; altele îi sunt traduse în străinătate.

În 1965 este înlăturat din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din București.

În ultimii ani de viață se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare și reviste ale epocii.

Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.

Opera

Volume de versuri

Cântece de pierzanie, 1938
Cântece noi, 1940
Orașul pierdut, 1943
Poezii, 1943, 1952, 1956, 1959, 1960, 1966, 1969, 1973
Un om așteaptă răsăritul, 1946
Versuri alese, 1949, 1955
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej, 1951
Pe-aici nu se trece!, 1953
O sama de poeme, 1953
In frunte comunistii, 1954
Partidul m-a învățat, 1954
Mărul de lînga drum, 1954
Pacala, sluga la primar, 1955
Trăinicie, 1955
Azimă, 1956
Inima bătrînului Vezuv, 1957
Calatori prin constelatii, 1957
Cu un ceas mai devreme, 1959
Cîntecele inimii, 1960
Materia si visele, 1961
Culorile toamnei, 1962
Pe coardele timpului, 1963
Cu faruri aprinse, 1964
La vita dalla vita (Viata din viata), 1964
Colti de stînca, 1965
Zi de zi, 1965
Alte drumuri, 1967
Mozaic, 1968
Inima-n zale, 1969
Lumini crepusculare, 1970
Etape, 1971
Turn de veghe, 1972
Arderi, 1972
Pamînt! pamînt..., 1973
Focuri de toamnă, 1974
Ramîne pururi vatra, 1974
Patrula de noapte, 1975
Tara amintirilor, 1976
Dialog, 1977
Va las ca frunza, 1978
Glasul pietrelor, 1978
Elegii, 1979
Scrieri (1972-1979), 8 vol. (vol. 1 - Drumul poeziei; vol. 2 - Cantece de pierzanie; vol. 3 - Pe coardele timpului. Poezii; vol. 4 - Arderi; vol. 5 - Traduceri; vol. 6 - Poeti si prozatori; vol. 7 - Retrospective si perspective; vol. 8 - Poezii (1973-1978)
Lupta cu îngerul, 1980
Apele se revarsa în mare, 1982
Filon de aur, 1984
Rugul poeziei, 1985
Iarna magnoliei, 1986
Horea: poem dramatic, 1986
In voia vîntului, 1987
Vlăsia mea, 1987

Povestiri, nuvele, romane

Ură personală, 1959
Pe muche de cuțit, 1959
Dispariția unui om de rând, 1963
Explozie înăbușită, 1971
Aurul regelui Midas, 1977
Ajun de răscoală, 1979

Eseistică

Despre poezie, 1953
Fratia dintre poporul romîn si minoritatile nationale, 1954
Poezia noastra, 1956
Mesterul Manole: cronici si studii literare (1934-1957), 1957
Poezia militanta: eseuri, 1972
Un batrîn catre un tînar carturar, 1973

Teatru

In Valea Cucului: comedie în trei acte, 1959
Intoarcerea: piesa în sapte tablouri, 1962

Traduceri

Cântec despre oastea lui Igor fiul lui Sveatoslav nepotul lui Oleg, 1951.
Petőfi Sándor, Un gând mă chinuiește neîncetat. În: Scânteia, nr. 1016 / 5 ianuarie 1948, pag. 3.^[10]
Poeme/ Gorki ; în româneste de Mihai Beniuc, Anda Boldur, Demostene Botez ... [et al.]; București, Cartea Rusa, 1957
Sarbatoarea de neuitat/ Ernest Hemingway; București, Editura pentru Literatura Universala, 1966
Versek: kétnyelvü kiadás / József Attila; București, Editura pentru Literatura, 1967
Thérèse Desqueyroux - Cuibul de vipere: romane / François Mauriac ; în româneste de Emma si Mihai Beniuc si de Ion Mihaileanu ; pref. de Irina Bădescu; București, Editura pentru Literatură, 1967
Poèmes/ Guillaume Apollinaire ; [în româneste de Mihai Beniuc]; Bucarest, Les Éditions Littéraires, 1968
Antologie de poezie neerlandeza: olandeza si flamanda / în româneste de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci si Petre Solomon ; pref. Garmt Stuiveling; București, Minerva, 1973
Poezii/ József Attila ; București, Albatros, 1975

Psihologie animală

Invatare si inteligenta la animale: formarea "drumului indirect" la pestele combatant, 1934
Mediu, preajma, vatra: principii de psihologie animală: studiu în onoarea lui J. von Uexküll la împlinirea a 70 de ani de viata, 1938
Ce simt si pricep animalele, 1968
Psihologie animală: comparată și evolutivă, 1970

Memorialistică

Mihai Beniuc - Sub patru dictaturi. Memorii 1940-1975, Editura: Ion Cristoiu, 1999
Insemnarile unui om de rand. Pagini de jurnal si memorii (1965-1969-1971, 1974), Editura: MEGA, 2016

Afilieri

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România
Membru titular al Academiei Române

Decorații

titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[11]
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[11]
Ordinul „23 August” clasa I (23 ianuarie 1978) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”^[12]

Note

^ Mihai Beniuc, Opća i nacionalna enciklopedija
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ „Mihai Beniuc”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Canonul literar proletcultist (III) - Fundatia Romania Literara”. Arhivat din original la 14 iulie 2014. Accesat în 30 aprilie 2011.
^ http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Dosare-de-Partid-ale-Membrilor-de-Partid-cu-Stagiul-din-Ilegalitate-care-au-Incetat-din-Viata.-Inv.-3245.pdf
^ „Mihai Beniuc”. Artline.ro. Accesat în 25 ianuarie 2024.
^ „Ion Josan: Soarta artei în epoca comunistă: realismul socialist”. Arhivat din original la 21 august 2018. Accesat în 17 decembrie 2015.
^ Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, București, 1980, pag. 490.
^ ^a ^b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
^ Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 7 din 23 ianuarie 1978 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România din 27 ianuarie 1978, art. 2.

Bibliografie

Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
Mihai Beniuc
Cercul poeților dispăruți - Mihai Beniuc
Biografie Mihai Beniuc Arhivat în 16 octombrie 2008, la Wayback Machine.

Format:Proletcultism Format:Realism socialist

[292410a7bc40f04278a0964ce347d838-1] Mihai Beniuc, Opća i nacionalna enciklopedija

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-3] „Mihai Beniuc”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

[a63f8c1e9d67bdc8ee493f93f77ead08-4] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-5] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[6] „Canonul literar proletcultist (III) - Fundatia Romania Literara”. Arhivat din original la 14 iulie 2014. Accesat în 30 aprilie 2011.

[7] ttp://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Dosare-de-Partid-ale-Membrilor-de-Partid-cu-Stagiul-din-Ilegalitate-care-au-Incetat-din-Viata.-Inv.-3245.pdf

[8] „Mihai Beniuc”. Artline.ro. Accesat în 25 ianuarie 2024.

[9] „Ion Josan: Soarta artei în epoca comunistă: realismul socialist”. Arhivat din original la 21 august 2018. Accesat în 17 decembrie 2015.

[10] Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, București, 1980, pag. 490.

[Decret155-11] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

[12] Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 7 din 23 ianuarie 1978 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România din 27 ianuarie 1978, art. 2.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]